Vasile Valeanu

>> marți, 23 noiembrie 2010

Vasile Valeanu - pictor, grafician.

  • S-a nascut in com. Stefan cel Mare din jud. Bacau la 20 iulie 1959, langa municipiul Onesti.
  • Inca din copilarie s-a facut remarcat printr-un deosebit talent in domeniul artelor plastice.
  • Si-a cultivat talentul printr-o munca sustinuta dar si prin studii de specialitate.
  • Desfasoara o bogata activitate artistica sustinand numeroase expozitii personale si de grup in cadrul caroralucrarile sale au fost distinse cu importante premii.
  • Se implica in multiple activitati culturale si diplomatice mentinand legaturi cu Romania si cu urbea natala Onesti. Constient de importanta comunicarii si a legaturii cu cei de acasa, Vasile Valeanu este primul onestean care a sprijinit concret existenta site-ului www.onestionline.ro
  • Familia artistului are, de asemeni, preocupari deosebite: sotia, Olga Valeanu a absolvit, cu excelente rezultate, Colegiul de tehnicieni farmacisti iar fiica, Anca Ioana Valeanu canta la pian, scrie eseuri, poiezii, picteaza, pescuieste, ia locul I la karate iar la scoala este sefa de promotie.

ACTIVITATE ARTISTICA
Expozitii personale:
  • 2001 - Biblioteca publica din Forest Hills, New York, USA
  • 1998 - Hotel "Trotus", Onesti Romania.
  • 1997 - Galeria hotelului "Amfiteatru", Constanta, Romania.
  • 1996 - Galeria "Domaines Lescombes", Bordeaux Franta.
  • 1995 - Galeria "Foyer Jeunes Travailleurs", Vendome, Franta.
  • 1992 - Galeria "Die Alte Poste", Niederzier, Germania
  • 1992 - Elnesvagen, Norvegia.
  • 1988 - Galeria Fundatiei Nationale "George Calinescu", Onesti, Romania.
Expozitii de grup:
  • 2002 - Galeria "Domaines Lescombes", Franta
  • 2001 - Galeria "Amerasia", New York, USA
  • 2000 - Galeria "A.Q.A.", Forest Hills, New York, USA
  • 2000 - Galeria "Chung-Cheng", New York, USA
  • 1999 - Galeria "Chung-Cheng", New York, USA
  • 1997 - Galeria Casei de Cultura din Resita, Romania

Adress: 18-21 Geeorge Street, Ap. 2R, Ridgewood, 11385, New York, USA
Tell: # 1 718 418 5905
Cell: # 1 917 622 8236

E.mail:::: vvaleanu@hotmail.com
Earthlink: twc7184185905@earthlink.net


Read more...

IONUT SAVIN

Nascut: Ianuarie 8, 1978, Bacau, România.

Contact: sawinart78@yahoo.com
STUDII
  • 1993 - 96 Liceul de Arta Plastica “G. Apostu”, Bacau, România
  • 1998 - student la Facultatea Arte Plastice, Academia de Teatru, Muzica si Arte
  • Plastice la clasa profesorului Veaceslav Fisticanu, Chisinau, Moldova
    2003 - Absolvent al A.M.T.A.P.
  • 2007 - Membru al Uniunii Artistilor Plastici - filiala Bacau
    EXPOZITII PERSONALE
  • 2001 - Expozitie de icoane pe sticla, Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”, Onesti, România
  • 2004 - Expozitie de grafica”Eterna poveste”, Biblioteca Municipala ”Radu Rosetti”, Onesti
  • 2005 - Expozitie de icoane ”Lemn si sticla”, Casa de Cultura, Tg.Ocna
  • 2005 - Expozitie de grafica ”A.U.S.”, Cafeneaua ”Art Caffe”, Bacau
  • 2006 - Expozitie de grafica ”Stari”, Biblioteca Municipala ”Radu Rosetti”, Onesti
  • 2007 - Expozitie de grafica si uleiuri”Motive”,Biblioteca Municipala”Radu Rosetti”,Onesti
  • 2007 - Expozitie de grafica "Povestea Noasta" - Bacau - Galeria Noua

    EXPOZITII COLECTIVE
  • 1995 - “Icoana din sufletul copilului”, Bucuresti, România
  • 2000 - “2000 de imagini din anul 2000”, Muzeul Etnografic, Chisinau, Moldova
  • 2000 - “Geamuri”, expozitie-atelier de pictura si grafica, Muzeul National de Istorie a Moldovei, Chisinau
  • 2000 - “2000 de ani ai crestinismului”, Galeria “David”, Chisinau, Moldova
  • 2001 - “Visurile Tineretii”, Palatul Republicii, Chisinau, Moldova
  • 2001 - “PPSSVUMM”, Colegiul Invizibil Moldova, Chisinau
  • 2002 - “Arta Noua”, Centrul Expozitional “Constantin Brâncusi” al UAP, Chisinau, Moldova
  • 2002, 2003 - “Noi. Tinerii creatori”, Centrul Expozitional “Constantin Brâncusi” al UAP, Chisinau, Moldova
  • 2003 - “CVESMUMP”, Colegiul Invizibil Moldova, Chisinau
  • 2003 - “Saloanele de Primavara”, Centrul Expozitional “Constantin Brâncusi” al UAP, Chisinau, Moldova
  • 2003 - “Al 9-lea Pod”, Tighina / Dubasari / Râbnita, Moldova
  • 2005 - “Atelier 35”, Galeria “Arta”, U.A.P., Bacau
  • 2005 - “Saloanele Moldovei”, Ed.a-xv-a
  • 2005 - Anuala 2005, Galeria ”Arta”, U.A.P., Bacau
  • 2006 - „Atelier 35”, Galeria”Arta”, U.A.P. Bacau
  • 2006 - „Saloanele Moldovei ”Ed a-xvi-a
  • 2007 - „Saloanele Moldovei ”Ed a-xvii-a
  • 2007 - „Targul de arta”, Galeriile „Alfa”,Bacau
    SIMPOZIOANE
  • Tabara de creatie de la Poiana Sarata, jud. Bacau, România, editiile: 1993, 1994
  • 1995 - Tabara de creatie de la Valea Uzului, jud. Bacau, România
    PREMII
  • 1995 - Premiul II: Expozitia “Icoana din sufletul copilului”, Bucuresti, România
    COLECTII PARTICULARE
  • Lucrarile se pastreaza în colectii particulare din Moldova, România, Franta, Italia, Rusia.

LUCRARI
RealismPortretisticaIcoanePictura clasicaAcuarela abstractGraficaAbstract...
ExpresionismAcuarelaCreioane colorateDesenGrafica pe computer


Read more...

LICA CHITCAN









Read more...

GHITA MOCANU

Gheorghe MOCANU.JPG
 Gheorghe (Ghiţă) Mocanu (n. 31 martie 1938Vâlcelejudeţul Bacău, d. 28 august 1993,Oneşti) a fost pictor, profesor de desen, iniţiatorul şi mentorul cercului de desen „Ion Diaconescu” din Oneşti.
S-a născut lângă Târgu Ocna, în satul Vâlcele, ca fiu al lui Grigore şi al Elenei Mocanu. După absolvirea studiilor liceale şi satisfacerea stagiului militar, între anii 1959 şi 1961, ca instructor artistic la Casa de Cultură Tg. Ocna, are prilejul să cunoască temeinic tradiţia folclorică a zonei, care îi va fi un permanent punct de reper în destinul artistic şi pedagogic. În 1965 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic Bucureşti, unde a studiat cu A. Secoşanu, V. Merica, N. Hilohi. În 1966 primeşte numirea ca profesor la catedra de desen a Şcolii Generale nr. 5 din Oneşti, unde, în acelaşi an, înfiinţează Cercul de desen „Ion Diaconescu”. În paralel, conduce clasa de grafică din Oneşti a Şcolii Populare de Artă – Bacău. Încă din primul an de profesorat se implică în viaţa cultural-artistică a zonei, participând la expoziţii de grup şi remarcându-se prin expoziţii personale cu o periodicitate cvasianuală. De-a lungul carierei se implică, împreună cu elevii pe care îi îndrumă, în proiecte UNICEF şi UNESCO, în urma cărora cercul de desen dobândeşte o binemeritată notorietate internaţională. În urma reuşitelor la concursul „Autori copiii” al revistei „Tribuna României”, va lega o strânsă prietenie cu poetul Petre Ghelmez.
Gheorghe Mocanu (1938 – 1993)
1938 – nascut la Tirgu Ocna
1965 – absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Institutului Pedagogic Bucuresti. Profesor de desene la Scoala nr. din Onesti. Conducatorul Cercului de desen “Ion Diaconescu”.
- 30 expozitii personale la Onesti, Bacau, Iasi, Suceava, Resita, Slanic – Moldova, Piatra Neamt, Satu mare, Bucuresti
- Participari la expozitii colective ale Filialei UAP Bacau si Iasi
1973 – Expozitia republicana a cadrelor didactice
- Expozitia interjudeteana Bacau – Braila – Galati la Ateneul Roman Bucuresti
- Expozitia republicana de pictura si grafica Sala salles Bucuresti
1979 – Expozitia “Prezente culturale bacauane in capitala” – Muzeul Colectiilor
1984 – Expozitia personala – Teatrul Mic – Bucuresti
1987 – Expozitia la Bucuresti – sediul Uniunii Sindicatelor din Invatamint
1989 – Expozitia de acuarela la galeriile Municipiului Bucuresti
1990 – Expozitie de acuarela si ulei – Karlsrhue – Germania
1991 – Expozitie de acuarela si ulei – Fintanellato – Italia
1992 – Premiul I acuarela si premiul II ulei la expozitia anuala din Maclean Australia


Read more...

TEMPERA


Tempera

Tempera (sau tempera pe baza de ou) este un tip de culoare pentru pictura cunoscut din cele mi vechi timpuri, aceasta fiind folosita la pictura pe lemn si la manuscrisele iluminismului. In timp acest tip de culoare a fost in mare parte inlocuit de culorile in ulei. Tempera ramane insa mediul cel mai folosit pentru pictarea icoanelor bizantine. Este o culoare compusa din amestecul pigmentului si al mediului de galbenus de ou. La ora actuala, termenul tempera mai este atribuit si culorilor poster, care sunt defapt o forma de guase si nu au nici o legatura cu adevarata tempera pe baza de ou.
Oricine poate observa atunci cand spala vasele ca galbenusul de ou se usuca repede si este foarte greu de inlaturat. Tempera se prepara din pigmentimacinati manual amestecati cu galbenus de ou, amestec la care se mai adauga si alte materiale, cum ar fi: miere de albine, apa, lapte(sub forma de caseina) si o varietate de rasini vegetale. Multe din portretele mumiei Fayum au fost realizate in tempera, uneori in combinatie cu culorile encaustice(culori obtinute prin amestecul pigmentului cu ceara). Culorile pe baza de ulei au aparut in nordul Europei in Evul Mijlociu (Theophilus mentioneaza mediul de ulei in sec. 12) si a fost principalul mediu de pictura incepand cu secolul 15 in pictura olandeza timpurie. Italia, Grecia si Rusia erau cele mai mari centre de pictura ce foloseau culorile tempera. In jurul anului 1500, culorile pe baza de ulei au inlocuit tempera in Italia. Tempera a continuat si continua sa fie folosita in Grecia si Rusia. In secolele IX si XX au mai fost cateva perioade de revitalizare a tehnicilor de pictura in tempera in special in randul “Pre-Raphael-istilor”, a “Social Realistilor” si a altor pictori din acea perioada
Culorile tempera au un timp de uscare foarte scurt. Tehnicile de pictura in tempera pot fi mai precise atunci cand sunt folosite alaturi de tehnicile de pictura traditionale ce necesita aplicarea culorii prin hasurare incrucisata. Culorile care sunt aplicate in straturi dau un aspect de pastel atunci cand nu sunt vernisate si devin mai puternice dupa vernisare.
Tempera se aplica de regula in straturi subtiri, semiopace sau chiar transparente. Dupa uscare ele au un aspect fin satinat. Datorita faptului ca aceste culori nu se aplica in straturi consistente, picturile in tempera rareori au o paleta coloristica puternica asa cum se intampla in cazul culorilor pe baza de ulei. Un avantaj al culorilor tempera fata de cele in ulei este ca nu sufera modificari in timp, pe cand culorile de ulei se inchid la culoare, se ingalbenesc si devin transparente cu trecerea timpului.
Adevaratele culori tempera sunt permanente, avand exemple in acest sens ce dateaza din primele secolele Dupa Hristos cum ar fi Severan Tondo si cateva potrete ale mumiei Fayum.

Prepararea culorilor tempera


Puneti putin pigmet pe o paleta, farfurie sau bol.
Adaugati un volum aproximativ egal de mediu de galbenus de ou si amestecati asigurandu-va ca nu s-au format aglomerari de pigment. Anumiti pigmenti necesita putin mai mult mediu de galbenus, altii mai putin.
Adaugati apa distilata (de regula mai putin de o lingurita pentru un galbenus). Prin repetate incercari veti reusi sa gasiti dozajul de apa pentru fiecare culoare.
De obicei se foloseste doar continutul galbenusului. Albusul si membrana galbenusului sunt eliminate. Dupa ce ati izolat galbenusul de albus. Uscati membrana galbenusului rotindu-l peste un servetel, apucati galbenusul usor de membrana si tineti-l deasupra unui recipient. Intepati membrana cu un scobitor (de ex) si scurgeti continutul acestuia in recipient.
Daca culoarea contine prea mult galbenus, aceasta va aparea “grasa” si densa. Prea multa apa face culoarea sa fie prea fluida. De aceea este nevoie sa modificati fin cantitatile de apa si galbenus pentru a obtine o consistenta a culorii ideala. In timp ce tempera se usuca, artistul va adauga apa pentru a mentine consistenta culorii si a preveni intarirea galbenusului in contact cu aerul.
Alte retete de preparare a culorilor tempera folosesc albusul oului sau chiar tot oul pentru a obtine diferite efecte. De altfel se mai pot adauga si alti aditivi cum ar fi uleiul sau ceara pentru a modifica proprietatile mediului de ou. Adaugarea uleiului intr-o proportie nu mai mare de 1:1 in medul de ou va produce un mediu de pictura solubil in apa cu proprietatile culorilor de ulei, insa culoarea rezultata nu se va putea aplica in straturi groase.
Multi pigmenti folositi de pictori medievali, cum ar fi Vermilion (obtinut din cinabru, un minereu de mercur), sunt foarte toxici. Majoritatea artistilor moderni folosesc pigmentii sintetici care sunt mai putin toxici si au proprietati ale culorii similare pigmentilor traditionali. Chiar si asa, multi(sau majoritatea) pigmentilor moderni sunt inca periculosi. Evitati sa inhalati praful acestora si pastratii umezi. 

Read more...

AEROGRAFIE


Istorie

Primul aerograf a fost inventat de Peeler si utiliza un compresor actionat manual, inventatorul brevetandu-l cu scopul “pentru pictura in acuarela si alte scopuri artistice”. Instrumentul avea o forma bruta, fiind compus din diverse piese ale anumitor obiecte ce se gaseau in atelierul uni bijutier, cum ar fi vechi surubelnite si arzatoare. A durat 4 ani de dezvoltare pana ce a fost creat un instrument utilizabil. Acesta era comercializat de Liberty Walkup care l-a initiat in tehnicile aerografului pe artistul impresionist Wilson Irvine. Primul model modern de aerograf a aparut in 1893, fiind prezentat de compania Thayer and Chandler la World Columbian Expozition in Chicago, acesta fiind inventat de Charles Burdick. Instrumentul avea aspectl unui stilou si functiona intr-o maniera diferita de cel inventat de Peeler fiind in mare parte identic cu aerografele moderne.

Design

Aerograful utilizeaza un curent de aer cu viteza mare(comprimat) ce trece printr-un difuzor de aer, astfel realizandu-se o forta de suctiune ce permite culorii sa fie impinsa din rezervor. Viteza mare a aerului pulverizeaza culoarea in particule foarte mici la trecerea printr-un dispozitiv de dozaj numit duza. Astfel culoarea este aplicata pe suport. Utilizatorul controleaza cantitatea de culoare prin actionarea unui tragaci variabil care are rolul de a retrage mai mult sau mai putin un ac cu varf foarte fin, ac ce reprezinta elementul de contrul din cadrul duzei. Gradul foarte fin de atomizare este ceea ce permite artistului sa creze efecte diferite folosind aerograful.
Aceasta tehnica permite amestecul a doua sau mai multe culori intr-o maniera deosebita, fara portiuni de “imbinare”, in care o trecerea se face de la o culoare la alta treptat. Imaginile aerografiate cu mana libera, fara ajutorul sabloanelor, au un aspect neomogen, cu margini slab definite intre culori si intre culorile din prim plan si cele ale fundalului. Un aerografist indemanatic poate realiza picturi cu un realism deosebit, de o fidelitate fotografica, sau poate imita aproape orice tehnica de pictura. Pictura in aerograf la un astfel de nivel necesita instrumente suplimentare cum ar fi sabloanele, si o foarte minutioasa planificare pe etape ale lucrarii..
Unele aerografe folosesc presiuni joase, in jur de 20 psi pe cand altele utilizeaza presini mai ridicate, in jur de 30-35 psi. Pistoalele de vopsit folosite la vopsirea automobilelor necesita presiuni de 100 psi su mai mult pentru putea pulveriza culoarea mai “groasa” folosint mai putin diluant. Acestea au capacitatea de a aplica un strat mai gros de culoare intr-un timp scurt pe o arie mai larga. Totusi anumite pistoale de vopsit numite “High-Volume Low-Pressure (HVLP)” sunt concepute sa pulverizeze aceasi cantitate mare de culoare fara a necesita presiuni sporite.

Tipuri de aerografe


Aerografele se clasifica in functie de trei caracteristici. Prima este actiunea pe care utilizatorul o efectueaza pentru a declansa fluxul de culoare, cea de-a doua este mecanismul prin care aerograful este alimentat cu culoare si cea de-a treia este in functie de punctul in care aerul si culoarea se amesteca.


Tragaciul

 

 Cele mai simple aerografe functioaneaza cu un mecanism cu simpla actiune, mecanism in care apasarea tragaciului pemite atat aerului cat si culorii sa circule prin corpul aerografului, pulverizand culoarea pe suprafata dorita. In general cele mai ieftine aerografe sunt cele cu simpla actiune. 
Aerografele “double action” separa functia prin care este eliberat aerul de cea prin care se ellibereaza culoarea, astfel incat prin apasarea tragaciului se elibereaza un flux de aer iar prin miscarea acestuia catre capatul opus duzei se dozeaza fluxul de culoare. Majoritatea aerografelor utilizeaza sistemul “double action”, acesta oferind un mai mare control utilizatorilor.

Alimentarea


Aerografele pot fi alimentate cu respectivul lichid prin gravitatie dintr-un rezervor situat deasupra aerografului, sau prin absorbtie dintr-un rezervor situat sub corpul aerografului sau lateral.


Punctul de amestec


Aerografele pot fi “cu amestec” intern sau extern. In primul caz amestecul dintre culoare si aer se realizeaza in corpul aerografului realizand o pulverizare mai fina a culorii. In cazul aerografelor cu ametex extern aerul iese din aerograf inainte s aintre in contact cu vopseaua, fapt care duce la realizarea unui amestec mai putin fin. Aerografele cu amestec extern se folosesc de regula pentru acoperirea unor zone mai largi si in cazul folosirii unor fluide mai vascoase. 

Read more...

CULORILE ACRILICE

Culorile acrilice sunt vopsele cu uscare rapida compuse din pigmenti si o emulsie acrilica polimerica. Culorile acrilice se pot dilua cu apa, dar devin rezistente la apa odata uscate. In functie de cat de tare este diluata o culoare (cu apa) sau modificata cu gel acrilic, mediu sau pasta, lucrarea finala poate semana cu o lucrare in acuarela sau in ulei, avand caracteristici unice care nu pot fi obtinute folosind alt medium.


Istoric

Comercializarea culorilor acrilice a inceput in anii 1950. Acestea erau culori pe baza de alcool mineral numite Magna, produse de Bocour Artist Colors. Culorile acrilice pe baza de apa au fost vandute ulterior ca vopsele “latex” pentru casa, desi dispersia in acrilic nu foloseste latex derivat din arborele de cauciuc. Vopselele latex pentru interior sunt in general o combinatie intre liant (uneori acrilic, vinil, pva, s.a.), material de umplutura, pigment si apa. Cele de exterior pot fi si un amestec copolimeric, dar cele mai bune vopsele de exterior pe baza de apa sunt 100% acrilice. La scurt timp dupa ce lianturile acrilice pe baza de apa au fost introduse ca vopsele pentru casa, atat artistii (printre primii se numara artistii in pictura murala mexicani) cat si companiile au inceput sa studieze potentialul lor. Comercializarea culorilor special dedicate artistilor solubile in apa a inceput in anii 1960.

Tehnici

Vopselele acrilice pot fi folosite atat pentru a obtine un final lucios cat si pentru a obtine unul mat. Ca si in cazul vopselelor de ulei, cantitatea de pigment si dimensiunea particulelor pot schimba gradul de luciu al lucrarii. Se pot adauga agenti pentru pierderea luciului. De asemenea, pentru a modifica nivelul de stralucire al lucrarii se pot folosi si vernis-uri.
In general, vopseaua acrilica nu mai poate fi indepartata odata uscata. Nu se poate dizolva nici cu apa si nici cu solventi slabi, desi alcoolul izopropilic poate indeparta o parte dintr-un strat proaspat de culoare. Toluenul sau acetona pot indeparta stratul de culoare, dar nu prea bine pata de culoare si nu sunt selective. Folosirea unui solvent va duce la inlaturarea tuturor straturilor de culoare, gesso acrilic, etc.
Pentru prepararea panzei se recomanda numai folosirea unui gesso acrilic special pentru pictura. Culorile acrilice nu formeaza un strat de vopsea stabil daca au fost diluate prea mult cu apa. Totusi, se poate reduce vascozitatea folosind medium-urile speciale.
Pictorii si culorile acrilice
Pana in secolul 20, artistii isi preparau singuri culorile atat pentru a spori longevitatea lucrarii cat si pentru a obtine pigmentarea si vascozitatea dorita sau pentru a controla folosirea materialelor de umplutura. Desi sunt disponibile in comert si pigmentii si medium-urile necesare prepararii individuale a vopselelor acrilice, amestecul manual nu se recomanda datorita uscarii rapide.
Pictorii in culori acrilice folosesc mediile acrilice pentru a modifica aspectul, rigiditatea, flexibilitatea, textura si alte caracteristici ale suprafetei picturii. Si pictorii in culori de apa sau ulei folosesc medii, dar gama celor acrilice este mult mai variata. Acrilicele pot adera la diferite suprafete, iar mediile se pot utiliza pentru a le imbunatati aceste caracteristic. Se pot utiliza si pentru a crea straturi groase de vopsea: gelul si pasta de modelare sunt folosite uneori pentru a obtine picturi in relief.
Acrilicele sunt folosite des in tehnica „grattage”.
Diferentele dintre culorile acrilice si cele de ulei
Principala diferenta intre acrilice si culorile pe baza de ulei este bineinteles timpul de uscare. Uleiurile ofera mai mult timp pentru amestecul culorilor si pentru aplicarea nuantelor pe substraturi. Acest aspect poate fi considerat un avantaj cand se doreste folosirea anumitor tehnici, dar si  un dezavantaj pentru artistii ce incearca sa lucreze rapid. Evaporarea rapida a apei din stratul de culoare acrilica poate fi amanata cu ajutorul mediilor pentru intarziere. Acestea sunt in general aditivi pe baza de glicol sau glicerina. In cazul culorilor acrilice, adaugarea unui mediu pentru intarziere incetineste procesul de evaporare al apei si permite folosirea unei cantitati mai mari de apa pentru diluare dar in acelasi timp pastrand consistenta potrivita a vopselei pentru lucru, pana cand stratul de vopsea este uscat.
Culorile pe baza de ulei au nevoie de solventi toxici, cum ar fi terebentina sau white spirit, pentru dizolvare sau curatarea instrumentelor, desi culori de ulei solubile cu apa au fost recent scoase pe piata pentru artisti. In al doilea rand, lucrarile in ulei se ingalbenesc in timp si devin din ce in ce mai fragile, iar in cateva decenii isi pierd flexibilitatea. In al treilea rand, este necesara respectarea regulilor ”gras peste uscat” pentru a asigura durabilitatea lucrarii.
Culorile de ulei pot absorbi o cantitate mai mare de pigment decat culorile acrilice, datorita faptului ca uleiul de in are un numar mai mic de molecule. Uleiul are un indice de refractie diferit fata de emulsia acrilica. 

Read more...

TEHNICA

>> luni, 22 noiembrie 2010

Cum desenam o mana

Sa nu va inchipuiti ca este mai greu sa desenezi o mana decat alte lucruri, pentru ca nu e deloc asa.
Atunci cand invatati sa desenati o mana, trebuie sa va familiarizati mai intai cu structura de baza a mainii si cu proportiile : proportiile degetelor, ale degetului mare, ale palmei, ale dosului palmei. Daca mai si exersati putin sunteti pe drumul cel bun si-n curand veti desena maini asemanatoare cu cele din realitate.

 In imaginea alaturata mi-am desenat propria mana, in scopuri pedagogice.
Observati unde incepe mana efectiv : zona unde bratul se prelungeste cu incheietura, indicata in cadrul desenului prin linia 1.







Linia 2 indica primul rand de articulatii. Aceste articulatii reprezinta baza degetelor. In acest punct se opreste “corpul” mainii si incep degetele. « Corpul » mainii se suprapune cu palma, pe cealalta parte a mainii.
Trunchiul sau corpul mainii incepe la linia 1 si se termina la linia 2, asa cum se vede in aceasta schita.







 Linia 3 indica zona in care se termina degetele. Observati ca trunchiul mainii (cuprins intre linia 1 si linia 2) are aproximativ aceeasi lungime cu cea a degetelor (cuprinse intre linia 2 si linia 3).
Chiar daca aceste dimensiuni nu sunt exacte, aproximarea lor va ajuta sa invatati sa desenati maini (sau orice alta parte a corpului omenesc).
Ca pentru orice alt desen, si in cazul mainii trebuie sa gasiti proportiile generale… si, odata ajunsi in acest punct, sa o luati de la zero, pentru a reda toate detaliile cu acuratete. 



  
Al doilea sir de articulatii (linia 4) este situat aproximativ la jumatatea distantei dintre primul sir de articulatii (linia 2) si linia care marcheaza capatul degetelor (linia 3).










 
Observati ca degetul mare incepe cu aproximatie in mijlocul trunchiului mainii (A).
Daca degetul mare ar fi lipit de “trunchi”, varful lui s-ar termina in dreptul primului sir al articulatiilor degetelor.  Daca vreti sa va convingeti, priviti-va propria mana cu atentie. !

















Read more...

  © Blogger templates Romantico by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP