CULORILE ACRILICE

Culorile acrilice sunt vopsele cu uscare rapida compuse din pigmenti si o emulsie acrilica polimerica. Culorile acrilice se pot dilua cu apa, dar devin rezistente la apa odata uscate. In functie de cat de tare este diluata o culoare (cu apa) sau modificata cu gel acrilic, mediu sau pasta, lucrarea finala poate semana cu o lucrare in acuarela sau in ulei, avand caracteristici unice care nu pot fi obtinute folosind alt medium.

Istoric

Comercializarea culorilor acrilice a inceput in anii 1950. Acestea erau culori pe baza de alcool mineral numite Magna, produse de Bocour Artist Colors. Culorile acrilice pe baza de apa au fost vandute ulterior ca vopsele “latex” pentru casa, desi dispersia in acrilic nu foloseste latex derivat din arborele de cauciuc. Vopselele latex pentru interior sunt in general o combinatie intre liant (uneori acrilic, vinil, pva, s.a.), material de umplutura, pigment si apa. Cele de exterior pot fi si un amestec copolimeric, dar cele mai bune vopsele de exterior pe baza de apa sunt 100% acrilice. La scurt timp dupa ce lianturile acrilice pe baza de apa au fost introduse ca vopsele pentru casa, atat artistii (printre primii se numara artistii in pictura murala mexicani) cat si companiile au inceput sa studieze potentialul lor. Comercializarea culorilor special dedicate artistilor solubile in apa a inceput in anii 1960.

Tehnici

Vopselele acrilice pot fi folosite atat pentru a obtine un final lucios cat si pentru a obtine unul mat. Ca si in cazul vopselelor de ulei, cantitatea de pigment si dimensiunea particulelor pot schimba gradul de luciu al lucrarii. Se pot adauga agenti pentru pierderea luciului. De asemenea, pentru a modifica nivelul de stralucire al lucrarii se pot folosi si vernis-uri.

In general, vopseaua acrilica nu mai poate fi indepartata odata uscata. Nu se poate dizolva nici cu apa si nici cu solventi slabi, desi alcoolul izopropilic poate indeparta o parte dintr-un strat proaspat de culoare. Toluenul sau acetona pot indeparta stratul de culoare, dar nu prea bine pata de culoare si nu sunt selective. Folosirea unui solvent va duce la inlaturarea tuturor straturilor de culoare, gesso acrilic, etc.

Pentru prepararea panzei se recomanda numai folosirea unui gesso acrilic special pentru pictura. Culorile acrilice nu formeaza un strat de vopsea stabil daca au fost diluate prea mult cu apa. Totusi, se poate reduce vascozitatea folosind medium-urile speciale.

Pictorii si culorile acrilice

Pana in secolul 20, artistii isi preparau singuri culorile atat pentru a spori longevitatea lucrarii cat si pentru a obtine pigmentarea si vascozitatea dorita sau pentru a controla folosirea materialelor de umplutura. Desi sunt disponibile in comert si pigmentii si medium-urile necesare prepararii individuale a vopselelor acrilice, amestecul manual nu se recomanda datorita uscarii rapide.

Pictorii in culori acrilice folosesc mediile acrilice pentru a modifica aspectul, rigiditatea, flexibilitatea, textura si alte caracteristici ale suprafetei picturii. Si pictorii in culori de apa sau ulei folosesc medii, dar gama celor acrilice este mult mai variata. Acrilicele pot adera la diferite suprafete, iar mediile se pot utiliza pentru a le imbunatati aceste caracteristic. Se pot utiliza si pentru a crea straturi groase de vopsea: gelul si pasta de modelare sunt folosite uneori pentru a obtine picturi in relief.

Acrilicele sunt folosite des in tehnica „grattage”.

Diferentele dintre culorile acrilice si cele de ulei

Principala diferenta intre acrilice si culorile pe baza de ulei este bineinteles timpul de uscare. Uleiurile ofera mai mult timp pentru amestecul culorilor si pentru aplicarea nuantelor pe substraturi. Acest aspect poate fi considerat un avantaj cand se doreste folosirea anumitor tehnici, dar si  un dezavantaj pentru artistii ce incearca sa lucreze rapid. Evaporarea rapida a apei din stratul de culoare acrilica poate fi amanata cu ajutorul mediilor pentru intarziere. Acestea sunt in general aditivi pe baza de glicol sau glicerina. In cazul culorilor acrilice, adaugarea unui mediu pentru intarziere incetineste procesul de evaporare al apei si permite folosirea unei cantitati mai mari de apa pentru diluare dar in acelasi timp pastrand consistenta potrivita a vopselei pentru lucru, pana cand stratul de vopsea este uscat.

Culorile pe baza de ulei au nevoie de solventi toxici, cum ar fi terebentina sau white spirit, pentru dizolvare sau curatarea instrumentelor, desi culori de ulei solubile cu apa au fost recent scoase pe piata pentru artisti. In al doilea rand, lucrarile in ulei se ingalbenesc in timp si devin din ce in ce mai fragile, iar in cateva decenii isi pierd flexibilitatea. In al treilea rand, este necesara respectarea regulilor ”gras peste uscat” pentru a asigura durabilitatea lucrarii.

Culorile de ulei pot absorbi o cantitate mai mare de pigment decat culorile acrilice, datorita faptului ca uleiul de in are un numar mai mic de molecule. Uleiul are un indice de refractie diferit fata de emulsia acrilica.